Responsabilitate, Eficienţă, Integritate

NOILE CODURI

Sunteti aici: Sectiuni > Cooperare judiciară internaţională > Ghid de cooperare în materie civilă şi comercială > IMUNITATEA DE JURISDICŢIE ŞI DE EXECUTARE
I. IMUNITATEA DE JURISDICŢIE ŞI DE EXECUTARE SILITĂ
 
Introducere:
 
Nu se poate introduce acţiune şi nu se poate proceda la executarea silită împotriva bunurilor aparţinând unui stat străin.
Statul străin poate fi reclamant.
De asemenea, reprezentanţii statului străin, cât timp sunt în funcţie, se bucură de imunitate de jurisdicţie.
Aceeaşi este situaţia funcţionarilor internaţionali şi a reprezentanţilor comerciali ai statelor.
Şefii de stat şi trimişii speciali aflaţi în vizită de curtoazie sau alte misiuni se bucură de imunitate de jurisdicţie.
 
Cadrul juridic convenţional
 
Convenţii multilaterale (selectiv)
 
Ø Convenţia cu privire la relaţiile diplomatice, Viena, 1961 (Decretul 566/1968 ) 
Ø Convenţia de la Viena cu privire la relaţiile consulare, Viena, 1963 (Decretul nr. 481/1971)
Ø Acordul dintre statele părţi la Tratatul Atlanticului de Nord cu privire la statutul forţelor lor, Londra, 1951, şi la Protocolul privind statutul comandamentelor militare internaţionale, înfiinţate în temeiul Tratatului Atlanticului de Nord, Paris, 1952 (Legea nr. 362/2004)
Ø Convenţia Naţiunilor Unite cu privire la imunităţile de jurisdicţie ale statelor şi ale bunurilor acestora, New York, 2004, ratificată prin Legea nr. 438/2006 (Convenţia nu este încă în vigoare).
Ø Protocolul opţional la Convenţia de la Viena cu privire la relaţiile diplomatice, referitor la soluţionarea obligatorie a diferendelor, Viena, 1961 (Legea nr. 192/2007)
Ø Protocolul opţional la Convenţia de la Viena din 1963 cu privire la relaţiile consulare, referitor la soluţionarea obligatorie a diferendelor, (Legea nr. 190/2007)
Ø Convenţia cu privire la privilegiile şi imunităţile instituţiilor specializate, New York, 1947 (Decretul nr. 343/1970).
Ø Legea nr. 562/2001 privind completarea art.2 din Decretul nr. 343/1970 pentru aderarea Republicii Socialiste România la Convenţia cu privire la privilegiile şi imunităţile instituţiilor specializate, aprobată de Adunarea generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 21 noiembrie 1947
 Ø Acordul General privind privilegiile şi imunităţile Consiliului Europei, Paris 2.09.1994, Protocol nr. 1, Strasbourg, 6.11.1952; Protocolul nr. 2, Paris, 15.12.1956; Protocolul nr. 4, Paris, 16.12.1961; Protocolul nr. 5, Strasbourg 18.06.1990; ratificate de România prin Legea nr. 43/1994, şi Protocolul nr. 6, Strasbourg 5.03.1996, la care România a aderat prin Legea nr. 6/1999
Ø Acordului dintre Guvernul României şi organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică cu privire la privilegiile şi imunităţile acordate Organizaţiei (Legea nr. 93/1996)
Ø Acordul dintre Guvernul României şi Comisia Comunităţilor Europene privind stabilirea, privilegiile şi imunităţile delegaţiei Comisiei Comunităţilor Europene în România (H.G. nr. 70/1993)
Ø Acordul dintre Guvernul României şi Organizaţia Internaţională pentru Migrări referitor la statutul juridic, privilegiile şi imunităţile acestei organizaţii în România (H.G. nr. 568/1992) 
Tipăreşte